Alfa pe valea seaca

 “..si totusi s-a tinut…!” as spune, contrar ploii, a peisajului de primavara ploioasa si calda si a unei partii neprimitoare.
Nu am fost cu mult mai putini decat in anotimpul cu zapada multa, si nici dorinta de a castiga, nu a fost mai mica.
La cupa Alfa am ajuns, anul acesta, spre rusinea mea, cu intarziere. Cand este sa fiu in tara, nu exista sa lipsesc. ALFA, DRUMARI sau IPA, sunt cupele noastre, ale bucurestenilor, unde ne intalnim an de an pentru a ne revedea, bucura de zapada si nu in ultimul rand, a concura.
Mi-am oprit masina in parking-ul gol de langa teleferic. La sfarsit de ianurie imi este necunoscut asa ceva. Ploua marunt. Fara sa-mi mai incalt claparii, tarziu fiind, am pasit in ghete spre partia “Clabucet Sosire”. Sincer, credeam ca voi gasi o sanie sau doua, cu proprietari tineri si rataciti, care se bucura de partia schiorilor, fara ca cineva sa-i injure.
Dupa nu multi pasi, mi-am dat seama ca eram complet eronat. Printre taluzuri, pete de noroi si balti de zapada, slalomul special “era in toi”; tocmai se desfasura proba baietilor. M-am apropiat de sosire si Dorel, Grigore, Mihai, Petcu, Cristian, Stefan, Cezar, echipa in general, erau la datorie. Fanioane, concurenti, arbitri, timpi, liste, sustinatori si catva curiosi, calificari, poarta de sosire si cronometrul, toate erau acolo. M-am bucurat. Nici prin vis nu mi-asi fi inchipuit ca organizarea putea fi excelenta si pe astfel de conditii vitrege. Nu mai putin m-a bucurat numarul de participanti. In jur de 80.
Nu sunt un foarte social din fire. Prin natura meseriei mele, sunt obisnuit sa astept, observ si imortalizez. Dar de acesta data insa, mi-am exprimat direct bucuria revederii, celor pe care i-am intalnit in primele minute la “Sosire”.
Noi, cei care iubim aceste reuniuni de suflet, cupele noastre de casa, am dovedit-o inca odata ca nu zapada pulver sau soarele de iarna sunt singurele elemente care ne cheama sa participam. Mai degraba reintalnirea, slalomul, alunecarea, dorinta de a ne dovedi noua insine si poate celorlalti, ca putem participa, concura, castiga.
Acest spirit, care mai exista inca, ar trebui sa-l constientizam mai pragmatic; prin a strange randurile prieteniilor. Reper exceptional si rar, care tinde sa-si schimbe valentele si intelesul.

Ne revedem la Drumari… .