Magarul ramane neagresat

V-am tot povestit de obsesia mea de a calatori prin aceasta tara pentru a imortaliza ceea ce, in ritm acelerat, se pierde, se schimba sau dispare. De la arhitectura traditionala, de care, aparent, nimeni nu mai este interesat, la gradinile umplute cu scaune de plastic albe si umbrelele cu brand-uri cunoscute de bere, la pantofii cu toc cui si costume serpuind printre balti si smocuri de iarba. Satul romanesc se transforma din ce in ce mai mult.
magari-01Si atunci este normal sa fug ca sa caut ceea ce a mai ramas din alte timpuri.
Acolo, la sat, animalele de pe langa casa omului raman intotdeauna elementul vietii. Crescutul gainii, oii, calului, ratei, magarului, ramane un semn al vietii noastre frumoase.
Cei care scot la pasune turmele si cirezile satelor sunt insa niste ciudatenii de oameni. Inchipuiti-va ca, de dimineata pana la lasatul serii, ei nu au cu cine vorbi. Rar se mai intalnesc pe acele dealuri sau campuri cateva turme. Atunci acele ciudatenii de oameni mai schimba cate doua – trei vorbe. Dar apetitul comunicarii nu scade.
Trecand pe langa ei in calatoriile mele, ma mai opresc sa-i salut sau chiar ii intreb de anumite directii pe care as vrea sa le gasesc. Prin pustietatile acelea este greu sa te poti orienta cateodata.
De cele mai multe ori nu le inteleg explicatiile. Vorbele lor parca sunt construite dupa un limbaj numai de ei stiut. Daca mai adaugam si dialectul local, ma declar deseori pierdut.
foto-19.jpgInsa vacile, oile, caprele au parte zilnic de o portie prelungita de “altoire” prin “comunicare”: “tiiiiiiiii”… “hooooooooou… unde fugi, urato?”… “uite, proasta tatii, cum sta si se uita ca o balega!!”, “… misca, idioato, din balta!”. “… brrrrrrrrr…”,  “..f….gura matii de incapatanata neagra!”… “friiiiiiiiii”… “boala naibii de cornuta…”,” …hoooooooooo… misca, boala!!” si tot asa.
In afara de momentele cand turma sau cireada se odihneste intr-un loc, restul timpului revin apelativele acestea din fel de fel de motive.
Si atunci, ma uit dupa magarii care sunt ancorati de o funie la marginea satului. Mesteca, se adapa, se uita indiferenti la trecatori, au o liniste in priviri si mai nimeni nu-i baga in seama. Ei raman neagresati.

5 thoughts on “Magarul ramane neagresat

  1. Asa e viata la tara. Simti ca traiesti intr-adevar. Nu cred ca exista taran care nu are macar cateva animale. pe care sa le “mangaie” zi de zi.

  2. Probabil ca asa este Mirela.
    Eu am scris cu drag despre acest pasaj si in general incerc prin fotografiile mele sa surprind cea ce va disparea in urmatorii ani din RO. Viata la tara. Asa cum o percepem noi la ora actuala.
    Asa zisul modernism va fi dorit din ce in ce mai mult si langa pajiste, capita, plug. Poate oamenii vor fi mai bucurosi. Este dreptul lor.
    Cumva, cred ca este bine ca nu stim deloc ce ne astepta.
    Unde locuiesti tu?
    razvan

  3. asta ar trebui sa mi se potriveasca! dar, din pacate, doar am copilarit la tara, in verile sau iernile frumoase, caci toate erau cu farmec si caldura si toate cele pe care le descrii tu aici (si prin vorbe mestesugite, nu doar imagine comunicata cu sprijinul uneltelor tale specifice…)
    sper sa ai privitorii nostalgici sau, de ce nu, curiosi ai acestor privelisti din ceea ce se spune ca s-a nascut la sat.vesnicia
    – ai dreptate in explicatia daruita mirelei

  4. Astazi m-am indragostit de un proiect in care sunteti implicat, “Bucatar cu emotii”. A fost difuzat un material la emisunea de pe TVR 2, “Lumea de aproape”, un material care a transmis emotie nu numai prin repetarea acestui cuvant la nivel verbal dar mai ales prin repetarea lui la nivel de sugestie. M-a impresionat modul de alegere al gospodariilor in care urma sa se gateasca, bazat din nou pe emotia anticipata pe care urma sa o traiti inauntrul lor, am ramas surprinsa de oamenii frumosi pe care i-ati gasit si pe care probabil ii gasiti in continuare in Romania neatinsa de socialul politizat, prin refuzul actiunii bazate pe prejudecati.

    Am realizat, inca o data, ca Romania e frumoasa daca stim sa o descoperim, iar fotografiile pe care le-am vazut in timpul emisiunii au transmis si ele aceeasi emotie.

    Va recomand cu caldura sa spuneti povestea acelor locuri si pe acest site, sa nu va limitati la a separa in categorii fotografiile si sa spuneti povestea unei Romanii altfel, vazuta prin ochii oamenilor care va deschid portile cu drag, care va ofera tot ce aveti nevoie pentru pregatirea mancarii si nu sunt teatrali, nu joaca roluri, ci pur si simplu isi lasa sufletul fotografiat.

    Va recomand sa creati un album de poveste in care mancarea pregatita in gospodariile lor sa se imbine cu emotia pregatirii acestei mancari si cu cea a surprinderii unui colt de liniste, atemporal. Va recomand ca fotografiile sa spuna povestea unei experiente prin care multi romani nu trec si sa imbinati fotografiile realizate mancarurilor cu oamenii in gospodariile carora au fost preparate, toate ducand la aceeasi stare de emotie in fata descoperirii frumosului de dincolo de infatisare.

    Mult succes in continuare cu acest proiect si sper sa realizati o expozitie sau un album care sa arate lumii ca inca are multe de vazut si multe de invatat.

  5. Raluca,
    multumesc pentru toate gandurile transmise. Conteaza… .
    Albumul este “in facere”, Il vom lansa pe 24 iulie la Vama Veche. Dealtfel si filmul (pe care-l producem Soni si cu mine).
    cu simpatie,
    razvan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *