Voci la cetate

Am lucrat la un scurt metraj despre Dobrogea. De fiecare data cand ajung prin zona, poposesc la clubul de la poalele ruinei cetatii Heracleea.
Nu arata nicidecum a “camere de inchiriat”, ci, mai mult, a “maison de caractere”. Un complex de case rustice, pe care gazda le ofera invitatilor pentru a petrece un timp, in mijlocul naturii inca vii… .
De la mobila, la alei, terasa, dormitor, baie, cana de cafea, flori, ceasul de perete, gardul de nuiele, pe toate le gasesti randuite ca la un om cultivat. Cu suflet si bun simt, cu masura si rafinament. Nimic nu este “ca sa-ti ia ochii”, nimic « sa fie in nu stiu ce standarde” cerute de catre clienti.
Te duci acolo pentru ca in locul acela poti fi “la tine”. Usile nu ai chei, pe terasa te asezi unde vrei, iar spectacolul naturii pare fi facut pentru insanatosire.
Intr-o parte a gradinii cu levantica am observat un om care prelucra piatra de constructie. Din bolovan o facea mai mica, ii dadea forme noi dupa cum isi croia tiparul. Fascinant e sa vezi cum doua maini, un ciocan si o dalta modeleaza o materie atat de rigida. O ridica, o privea pe toata partile, o simtea, o potrivea intre genunchi si dintr-o simpla lovitura, o despica ca pe un mar tocmai cules.
Nici o lovitura nu era dura, nici o miscare violenta. Omul nostru pur si simplu ii stia locul sensibil. Diferenta intre el si un croitor de clasa nu exista.
Seara, am aflat ca va sosi din Sarichioi un cor de lipovence. Aveau sa cante melodii sub cerul liber. Nu mult dupa opt, au coborat dintr-o microbuz noua femei. Toate imbracate traditional.
Undeva, in gradina aceea invadata de levantica, in micul amfiteatru, la focul de tabara, incepeau sa te inunde voci melodioase in grai slavon. Singurul instrument era o tamburina. Cantau si dansau. Ca intr-un ritual. Focul de tabara lumina piatra si iti ardea obrazul, in timp ce levantica iti mangaia narile.
Un ritual pentru pastrarea sufletului haituit; de locurile unde difuzoare sunt date la maxim, si unde oamenii nu vorbesc ci rag… .
Lucrurile de valoare trec de multe ori pe langa noi, iar noi… .

razvan

Ps: Daca vrei sa cunosti aceste locuri, da-mi de stire. Oricand as imparti bucuria acestor intinderi.