9 thoughts on “Pete cu Extaz – Maci de Razelm 05

  1. Buna dimineata!

    🙂 … incep sa imi fac un obicei de a-mi deschide ziua cu fotografiile de aici…
    Fotografia asta… ma duce cu gandul la copilarie,la vacantele de vara, cand umblam desculta pe un drum prafuit de tara, cu tarana fierbinte prajindu-mi talpile de copil, incercand sa prind fluturi albi sau galbeni sau colorati in violet de pe campul cu grau si maci…
    Fluturii nu ii prea prindeam, dar ma amuza teribil joaca lor printre flori si alunecatul pe cate o adiere de vant.
    La fel ca fluturii erau si petalele transparente ale macilor rosii, care se lasau leganate de orice miscare din preajma lor…
    … si mai era mirosul… de camp, de grau, de praf uscat, de libertate si lipsa de griji…
    Ma tranteam in lanul verde, urmarind fuga norilor spoiti pe cerul de un albastru perfect, si ascultam fosnetul campului de aproape…
    Chiar daca nu adia vantul, campul acela vorbea…

    Multumesc si azi, fotograf de emotii! Mi-ai umplut sufletul de amintiri frumoase…

  2. TuClara, cu cuvintele tale, ma duci cu gandul la aceea copilarie, pe care ne-o amintim mereu intr-un fel anume, cand ne este mai greu, sau cand realizam ca ne luam viata prea in serios; ca ne lipseste nebunia si ca exista canoane de viata social care le inabuse la fiecare pas.
    Eu multumesc pentru toate gandurile tale.

  3. Depinde de noi…, fotograf de emotii… cat lasam canoanele sa ne inabuse viata.Sunt ca niste buruieni ce nu te lasa sa rasufli…

    Cineva foarte drag mie, imi spunea demult, ca sufletul e ca o casa cu multe camere.Daca vrei sa nu te pierzi si sa iti amintesti cine esti, pastreaza macar una dintre ele curata, in care sa iti pui toate lucrurile dragi si intra acolo cand vrei sa fi fericit, sau esti singur, sau simti ca totul in jurul tau se prabuseste.Toate acele lucruri dragi vor prinde viata si te vor ajuta sa te ridici sa iti continui drumul spre crezul tau…

    Pacat ca acea fiinta minunata care imi spunea toate lucrurile astea si imi modela sufletul copil fiind, nu mai este acum… Uneori, mai uit ca am o odaie curata in care imi pot gasi linistea…
    Si din acest motiv iti multumesc zilele astea ca mi-ai reamintit…

    Depinde doar de noi…

  4. Eram in tren, primavara, ma intorceam din Bucuresti la Galati unde primisem repartitie, eram fara nici un chef.
    Ma uit pe fereastra trenului, campia verde pe care o vazusem sambata la venirea spre Bucuresti era dintr-o data impanzita de maci ca in fotografiile tale. Primul gand care mi-a venit in minte a fost “frumoasa e tara asta si ce pacat e de ea”. Nu ma puteam satura privind.
    Iti doresc succes in continuare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *