Trebuie să recunosc că am intenţionat în repetate rânduri să las câte un comentariu la fotografiile postate. Nu am făcut-o până acum întrucât nu am depăşit complexul formulărilor de tip -clişeu.
De data aceasta însă, îmi găsesc o revendicare în fotografie. Porumbacu de Sus este satul stăbunicilor mei.
Îmi plac unghiurile fotografiilor, luminozitatea, planul de detalii şi întotdeauna subiectul, subiect care apare familiar, apropriat atât de obiectiv cât şi de noi, restul. Toate acestea vă răg să le luaţi în considerare sub beneficiul de inventar al unei opinii neavizate.
Vă mulţumesc.
Şi aşa cum spune bădicu” Gheorghe: “No, Doamne ajută!”
Raluca,
scrie-mi asa cum simti. Nimeni nu cere o analiza sofisticata a fotografilor. Eu le postez ca lumea sa se poata bucura de ele, sa le critice sau sa le desconsidere. Fiecare dupa bunul plac. Cu referire la Porumbacu de Sus, l-am vizitat prima ora in clasa a 6-a (1974). Eram intr-o tabara cu scola si o colega de-a noastra avea bunicii acolo. Peste ani l-am revizitat si am imortalizat o serie de imagiuni, dupa bunul meu plac. Unele dintre ele se regasesc intr-un album pe care l-am editat in 2007.
Ai vizitat satul stabunicilor tai?
razvan
Pozele tale mi-au trezit emotii puternice. Porumbacu este satul copilariei mele, acolo unde am petrecut cele mai frumoase momente din copilaria si tinereretea mea. Recunosc locurile si oamenii din poze. Este locul in care ma incarc cel putin o data pe an cu energie, unde sufletul si mintea mea se odihneste. Ma reintorc mereu in satul copilariei mele cu dorinta de a simti aerul rece si puternic incarcat cu mireasma finului cosit, astept seara la portita cu lelitele ciurda de bivole si particip cu bucurie in suflet, duminica, la slujba din biserica din deal. Acolo este ACASA pentru mine.
Felicitari pentru fotografiile postate.
intamplarea face ca in Porumbacu de Sus am ajuns inca din scoala generala (anii 70), si m-am reintors de multe ori. Cu acel sat am o serie destul de mare de imagini. Cu timpul voi mai posta si altele. In albumul meu “Sibiu. De Veghe in Cetate”, am publicat cateva imagini si cu Porumbacu de Sus. Albumul l-am editat in 2007 si cred ca este epuizat de pe piata. S-a vandut prin reteau Diverta. Daca doresti, ti-l pot arata odata la mine la studio.
sa auzim de bine,
razvan
Trebuie sa revin…Am vazut intimplator fotografiile cautind informatii despre Porumbacu. Pierduta aici, in Bucuresti, imaginile despre locul copilariei mele mi-au stirnit vii emotii si am cedat impulsului de va scrie citeva rinduri, desi e prima data cind scriu pe blogul cuiva (sunt timida). Am crezut initial ca sunt ale unui amator, desi erau atit de reale, impresionante…Mare lucru si Internetul acesta…o simpla cautare si afli o multime de informatii. Numele de Razvan Voiculescu nu-mi spunea nimic (scuzati-mi ignoranta), insa am descoperit un artist complex. Am vazut fotografii, am citit articole…deja sunt intimidata. Va felicit si va urez succes!
Gabi,
multumesc pentru cuvintele tale. Ma bucur daca imaginile mele ti-au deschis amintiri si stari frumoase. Daca vrei, iti mai pot trimite cateva imagini din Porumbacu de Susu pe adresa ta de mail. E ok?
In curand am sa finalizez si un scurtmetraj despre acea zona. Ai vazut unul dintre scurtmetrajele mele precedente? La fiecare lansare de album produc si un scurtmetraj pe care-l prezint la lansare. Daca stai in Bucuresti, pot sa-ti dau un dvd cu cateva scurtmetraje.
Astept un semn,
razvan
Gabi,
filmele nu le pot trimite pe mail caci au circa 1.2 GB. adica imposibil de trimis.
daca doresti, poti trece (luni-vineri) pe la sediul societatii noastre (Q-T-RAZ, vezi banner pe blog) unde am si studioul.
Iti pregasesc un DVD.
preferabil cu un telefon inainte. 021 313 35 06.
Pe adresa ta de mail iti voi trimite cateva imagini in plus despre Porumbacu de Sus.
razvan
Fotografiile imi trezesc amintiri foarte frumoase si dor de Porumbacu. Eu sunt din Targoviste, dar bunicii din partea mamei sunt din Porumbacu de Sus. Merg acolo cam din 3 in 3 luni si intotdeauna de Pasti. E oaza mea de liniste si am petrecut vacante (de vara si iarna) de neuitat acolo. Anul acesta se serbeaza “Fiii satului” intre 15 si 17 august, cand, teoretic, cei cu “radacini” in Porumbacu se intorc acasa.
multumesc Claudia pentru cuvinte si informatii.
Eu am descoperit Porumbacu de Sus acum circa 38 de ani, cand era inca in scoala generala si mergema cu tabere prin diverse locuri din tara.
Acum catva ani, in amic si-a deschis o pensiune acolo si am revenit. Am o serie mai mare de foto pe care le voi publica intr-un album viitor.
Pana atunci, voi edita in octombrie, un album despre Tara Lapusului. Cateva imagini sunt deja pe blog.
In limita cat imi permite timpul, voi incerca sa fiu prezent la “Fii satului”. Cu siguranta va fi un eveniment de suflet.
razvan
Trebuie să recunosc că am intenţionat în repetate rânduri să las câte un comentariu la fotografiile postate. Nu am făcut-o până acum întrucât nu am depăşit complexul formulărilor de tip -clişeu.
De data aceasta însă, îmi găsesc o revendicare în fotografie. Porumbacu de Sus este satul stăbunicilor mei.
Îmi plac unghiurile fotografiilor, luminozitatea, planul de detalii şi întotdeauna subiectul, subiect care apare familiar, apropriat atât de obiectiv cât şi de noi, restul. Toate acestea vă răg să le luaţi în considerare sub beneficiul de inventar al unei opinii neavizate.
Vă mulţumesc.
Şi aşa cum spune bădicu” Gheorghe: “No, Doamne ajută!”
Raluca,
scrie-mi asa cum simti. Nimeni nu cere o analiza sofisticata a fotografilor. Eu le postez ca lumea sa se poata bucura de ele, sa le critice sau sa le desconsidere. Fiecare dupa bunul plac. Cu referire la Porumbacu de Sus, l-am vizitat prima ora in clasa a 6-a (1974). Eram intr-o tabara cu scola si o colega de-a noastra avea bunicii acolo. Peste ani l-am revizitat si am imortalizat o serie de imagiuni, dupa bunul meu plac. Unele dintre ele se regasesc intr-un album pe care l-am editat in 2007.
Ai vizitat satul stabunicilor tai?
razvan
Pozele tale mi-au trezit emotii puternice. Porumbacu este satul copilariei mele, acolo unde am petrecut cele mai frumoase momente din copilaria si tinereretea mea. Recunosc locurile si oamenii din poze. Este locul in care ma incarc cel putin o data pe an cu energie, unde sufletul si mintea mea se odihneste. Ma reintorc mereu in satul copilariei mele cu dorinta de a simti aerul rece si puternic incarcat cu mireasma finului cosit, astept seara la portita cu lelitele ciurda de bivole si particip cu bucurie in suflet, duminica, la slujba din biserica din deal. Acolo este ACASA pentru mine.
Felicitari pentru fotografiile postate.
Gabi,
intamplarea face ca in Porumbacu de Sus am ajuns inca din scoala generala (anii 70), si m-am reintors de multe ori. Cu acel sat am o serie destul de mare de imagini. Cu timpul voi mai posta si altele. In albumul meu “Sibiu. De Veghe in Cetate”, am publicat cateva imagini si cu Porumbacu de Sus. Albumul l-am editat in 2007 si cred ca este epuizat de pe piata. S-a vandut prin reteau Diverta. Daca doresti, ti-l pot arata odata la mine la studio.
sa auzim de bine,
razvan
Felicitari inca o data. Cred ca vara asta voi face si eu poze:), evident nu atit de reusite. se vede ochiul artistului.:).
Trebuie sa revin…Am vazut intimplator fotografiile cautind informatii despre Porumbacu. Pierduta aici, in Bucuresti, imaginile despre locul copilariei mele mi-au stirnit vii emotii si am cedat impulsului de va scrie citeva rinduri, desi e prima data cind scriu pe blogul cuiva (sunt timida). Am crezut initial ca sunt ale unui amator, desi erau atit de reale, impresionante…Mare lucru si Internetul acesta…o simpla cautare si afli o multime de informatii. Numele de Razvan Voiculescu nu-mi spunea nimic (scuzati-mi ignoranta), insa am descoperit un artist complex. Am vazut fotografii, am citit articole…deja sunt intimidata. Va felicit si va urez succes!
Gabi,
multumesc pentru cuvintele tale. Ma bucur daca imaginile mele ti-au deschis amintiri si stari frumoase. Daca vrei, iti mai pot trimite cateva imagini din Porumbacu de Susu pe adresa ta de mail. E ok?
In curand am sa finalizez si un scurtmetraj despre acea zona. Ai vazut unul dintre scurtmetrajele mele precedente? La fiecare lansare de album produc si un scurtmetraj pe care-l prezint la lansare. Daca stai in Bucuresti, pot sa-ti dau un dvd cu cateva scurtmetraje.
Astept un semn,
razvan
Da, locuiesc in Bucuresti. Nu am vazut mai nimic din lucrarile tale, spre rusinea mea:). Poti trimite pe adresa de email:)
Gabi
Gabi,
filmele nu le pot trimite pe mail caci au circa 1.2 GB. adica imposibil de trimis.
daca doresti, poti trece (luni-vineri) pe la sediul societatii noastre (Q-T-RAZ, vezi banner pe blog) unde am si studioul.
Iti pregasesc un DVD.
preferabil cu un telefon inainte. 021 313 35 06.
Pe adresa ta de mail iti voi trimite cateva imagini in plus despre Porumbacu de Sus.
razvan
Ok, o sa incerc sa trec, dar saptamana asta sunt cam ocupata. Multumesc pentru invitatie!
Fotografiile imi trezesc amintiri foarte frumoase si dor de Porumbacu. Eu sunt din Targoviste, dar bunicii din partea mamei sunt din Porumbacu de Sus. Merg acolo cam din 3 in 3 luni si intotdeauna de Pasti. E oaza mea de liniste si am petrecut vacante (de vara si iarna) de neuitat acolo. Anul acesta se serbeaza “Fiii satului” intre 15 si 17 august, cand, teoretic, cei cu “radacini” in Porumbacu se intorc acasa.
multumesc Claudia pentru cuvinte si informatii.
Eu am descoperit Porumbacu de Sus acum circa 38 de ani, cand era inca in scoala generala si mergema cu tabere prin diverse locuri din tara.
Acum catva ani, in amic si-a deschis o pensiune acolo si am revenit. Am o serie mai mare de foto pe care le voi publica intr-un album viitor.
Pana atunci, voi edita in octombrie, un album despre Tara Lapusului. Cateva imagini sunt deja pe blog.
In limita cat imi permite timpul, voi incerca sa fiu prezent la “Fii satului”. Cu siguranta va fi un eveniment de suflet.
razvan
Si eu sper sa pot veni la “Fiii satului”. Cum se numeste pensiunea? Bunicii mei stau la cateva case distanta de pensiunea “La Bradul Inalt”.