Puiu

Sa fi fost 1996 cand incepusem sa-mi petrec week-end dupa week-end pe drumurile prafuite. Plecam de vineri seara, imediat dupa ce-mi terminam treaba, evident, pe doua roti. Ma opream abia dupa ce se intuneca de-a binelea.
Pe atunci, pensiunile din sate erau inexistente. Dar nu era nici un impediment. Bateam la prima poarta care ma inspira. Odata ce mi se deschidea poarta, in hamait si latrat de caini, spuneam “buna seara” si, fara multe ocolisuri, intrebam daca pot obtine o camera. Oamenii era primitori. Nu stiu daca o faceau din ospitalitate sau din curiozitatea de a avea la ei in curte o motocicleta. Sau amandoua.
In acea vineri, am urcat pe dealurile din Golesti, langa Ramnicu Valcea. M-am oprit la curtea unor gospodari.
La un bec cat o lumanare, m-am uitat pe harta pentru a face planul de a doua zi. Apoi am adormit. Dimineata, dupa lapte proaspat, doua oua ochiuri care fusesera ouate cu 2-3 ore inainte, ceapa si paine, am plecat mai departe.
Nu iesisem bine din sat si deja incepusem sa ma uit dupa ceva peisaje.
La marginea drumului, am vazut o “bucatica” de om. Mic de statura, haine goase, pantaloni cu mult deasupra gleznei butucanoase si un fular din lana aspra in jurul gatului. Urechile ca niste aripi tineau intre ele un cap mare cu privire molcoma.
M-am oprit si l-am salutat. Ca niciodata, l-am intrebat cum il cheama.
“Puiu” mi-a raspuns. “Si am opt ani”.
Imi placea Puiu…
Pe cat de nerealista era varsta pe care mi-o spusese, pe atat de simpatic imi parea. L-am intrebat ce face la margine de sat.
“Astept sa beau o bere”, mi-a raspuns iar.
N-am sta mult pe ganduri. Am facut cale-ntoarsa, am cumparat doua beri de la “disco-bar” satului si am ciocnit. Asa, de dimineata.
“…apoi, sa stiti, asta-i locul care-mi place mie cel mai mult. Stau si vad cine trece… . De locuit locuiesc dupa casa aceea mare… Dar nu cu nevasta. Pe ea am dus-o mai demult la groapa”, mi-a spus Puiu cu vocea lui ruginita si calda.
Linistit, cu vorba cumpatata, mi-a depanat despre pamant, casuta, vecini, despre padure, pajiste si coasa. Despre bucuria de-a bea o bere. Radea si ma privea senin.
Mi-am vazut de drum. In cateva minute, Puiu ma imbogatise.