Bucataria Hoinara – Homar de apa dulce

May 9, 2011 by razvan voiculescu · Leave a Comment

BUCATARIA HOINARA
“HOMAR DE APA DULCE”

M-am intalnit prima oara cu Horia, invitatul meu bucatar, la Resita si nu am apucat nici sa ne salutam in liniste, caci i-am spus cat de in graba suntem. Trebuia profitat de aceea prima zi de primavara insorita.

In mai putin de jumatate de ora eram deja in drum spre Rudaria, sat de deal de langa Bozovici.

Se aflau acolo mori mici de apa. Toate functionale.

Drumul serpuieste pe langa ele si nu sti la care sa te uiti mai intai. Am ales-o pe cea care se numeste “Indaratinica dintre rauri”. Amplasata intre 2 rauri si “camuflata” de o stanca, era un loc excelent pentru bucatareala noastra.

Mica cascada de langa ea, care salajluia cu turturi de gheata si aburi de la soare, ne-a inspirat spre o bucatareala mediteraneana.

In cateva minute, Horia a scos din masina, unde aveam “un arsenal” de ingrediente, un homar cu clesti mari si roz, asa cum ii sta bine bine sa fie.

Din lipsa de loc, am amplasam masa noastra “hoinara”, chiar pe podetul care face legatura intre ea si cararea de costisa. Era putin intr-o rana si in perpetua leganare. Horia s-a apucat de treaba.

Era timpul sa deschid o sticla de vin roze. O tinusem, de cand sosisem, in apa raului care atunci, la mijloc de martie, era inca rece.

Tot acolo pe podet am ciocnit pentru prima noastra bucatareala impreuna si pentru soarele care, “dupa atata frig si gheata” ne lasa sa ne bucuram de el.

Sosul de smantana cu busuioc si alte cateva mirodenii, au fost alaturate platoului marin.

Vantul adia usor si mirosul uleiului de masline de pe salata verde ii dadea o prospetime aparte.

Odata toate lucrurile pregatite, ne-am asezat la capatul podetului. Fiecare si-a luat un cleste roz si o bucata din coada homarului. Intr-un vas comun, am impartit salata, sosul. Langa noi ne-am asezat paharele de rose.

Apoi am privit mica cascada din fata noastra, care avea ceva sa ne spuna.

Cumva, in acele momente, mi-au trecut prin cap o replica celebra (cu care se incheie un film la fel de celebru): “I think this is the beginning of a beautiful friendship”

Filed under Articole, Homepage · Tagged with apa, bucatar, bucataria hoinara, homar, moara, pod, rudaria

Bucataria Hoinara – Mandra’i Cornelia cu bucate boieresti

May 3, 2011 by razvan voiculescu · 4 Comments

BUCATARIA HOINARA
MANDRA’I CORNELIA CU BUCATE BOIERESTI

In martie am finalizat o noua calatorie. De data aceasta, in Tara Fagarasului; sigur, pentru aceelasi motiv actual: “Bucataria Hoinara”.

Echipa a fost foarte stransa: Alina, calauza noastra fagaraseana, Dana, suportul “tehnic” si Marcela, invitata mea pentru bucatareala.
Timp de o saptamana toti patru am haladuit printre satele si cetatile “tarii” respective, pentru a gasi oameni cu ale lor povesti si locuri inedite unde puteam bucatarii. Si erau cu duiumul. Oameni, locuri… .
In satul Mandra, Cornelia este o femeie plina de viata si vorba ascutita. Nu-i tocmai tinerica dar crezul si spiritul de observatie ii sunt in plina forta.
Am intalnit-o in aceea camaruta-muzeu, unde gaseai lucruri adunate, de prin satele invecinate; un fel de mic muzeu personal.
Nu a durat mult si Marcela s-a pregatit sa inceapa o “bucatareala”; muschiuletul de porc cu mirodeniile rosiatice si ceva fructe.

Intre timp, Cornelia ne povestea despre viata ei din timpul razboiului. Care razboi? Nu era asa de important. Erau povesti frumoase, aspre si cu ceva invataminte.
La un moment dat, Marcela a disparut in bucatarie.
In scurt timp au inceput sa soseasca in valuri, valuri, miresme de carne sfredelita si rumenita.
Atunci am deschis cu totii un vin rosu. Ne aflam intr-o camaruta plina de frumuseti si ne era bine.
Cornelia a degustat cot la cot cu noi si a apreciat un vin “orasean”.
Odata bucata de carne asezata pe masa, i-a adaugat sos de ciocolata, samburi de pomegranat, felii de portocale si o serie intreaga de mirodenii despre care numai Marcela stie.
Inainte de a savura, trebuia sa imortalizez fotografic minunatia, activitate pentru care am fost privit cu animozitate.
A doua sticla de vin s-a epuizat repejor asa, ca si rabdarea prietenilor mei.
Fotografiatul nu-mi luase putin timp… .
In aceea camaruta plina de lucruri vechi si alese cu sensibilitate, Cornelia si mica noastra echipa s-a bucurat cu dejunul Marcelei si vorba Corneliei.

Filed under Articole, Homepage · Tagged with bucatar, bucataria hoinara, bucate, cornelia, fotograf, mancare, porc, vin

Bucataria Hoinara – “Un botz la botul oii”

April 19, 2011 by razvan voiculescu · 7 Comments

BUCATARIA HOINARA

“UN BOTZ LA BOTUL OII”

Daca te apropii de Visina dinspre DN, peisajul far’ de hotar din stanga ta te uimeste cu intinderea lui.
Am cotit catre dealurile mici din departare. Intr-acolo aflasem ca sunt stane, detinute de sibieni, unde branza, urda si burduful sunt delicatese cautate.
Walter este patron de stana si lucreaza cu doi ciobani din zona; Sofronie si Arnautu’. Atmosfera peisajului cu cei trei era foarte pitoreasca.

Patronul tuna si fulgera iar cei doi angajati se supuneau fara comentarii. Nimic nu era pe placul sefului. Oile nu erau toate adunate la stana, laptele nemuls, magarul nabadaios si mamaliga nefacuta.
La vazul branzei grase si proaspete, scoasa din putina, s-a inceput pregatirea.
Taiatul branzei in felii mari si groase, la care s-au adaugat ardei gras, usturoi si un vin adus de mine.

Unul dintre oieri a pus de mamaliga in bordeiul de langa. Masa cu trei picioare strambe, oita care isi gasise loc sub pat si o tuica adusa de la Sibiu in sicla veche de lapte.
Nu mai stiu cum am combinat tuica si vinul, dar ce conta?! In mamaliga aburinda am infipt bucati de ceapa sparta cu pumnul. Necojita si cu miros de bordei.
Peste branza am imprastiat ulei de masline, seminte de floarea soarelui si nuci.
Putin prea binedispusi, mamaliga si tot ce era in preajma ei ne-au multumit pe deplin.

Oile ne priveau in liniste. Una dintre ele a fost curioasa sa miroasa ce mancau stapanii.
Bucatele, asa simple in esenta, le degustam acolo, pe camp, ca pe specialitati ale marilor restaurante orasenesti.

Eram nicaieri si, printre acele intinderi, soarele isi arata ultimele momente ale unei zile de mai.
Mirosul dobrogean te muta cu toate-ti starile catre bine si tihna.