Bucataria Hoinara – “Un botz la botul oii”

BUCATARIA HOINARA

“UN BOTZ LA BOTUL OII”

Daca te apropii de Visina dinspre DN, peisajul far’ de hotar din stanga ta te uimeste cu intinderea lui.
Am cotit catre dealurile mici din departare. Intr-acolo aflasem ca sunt stane, detinute de sibieni, unde branza, urda si burduful sunt delicatese cautate.
Walter este patron de stana si lucreaza cu doi ciobani din zona; Sofronie si Arnautu’. Atmosfera peisajului cu cei trei era foarte pitoreasca.

Patronul tuna si fulgera iar cei doi angajati se supuneau fara comentarii. Nimic nu era pe placul sefului. Oile nu erau toate adunate la stana, laptele nemuls, magarul nabadaios si mamaliga nefacuta.
La vazul branzei grase si proaspete, scoasa din putina, s-a inceput pregatirea.
Taiatul branzei in felii mari si groase, la care s-au adaugat ardei gras, usturoi si un vin adus de mine.

Unul dintre oieri a pus de mamaliga in bordeiul de langa. Masa cu trei picioare strambe, oita care isi gasise loc sub pat si o tuica adusa de la Sibiu in sicla veche de lapte.
Nu mai stiu cum am combinat tuica si vinul, dar ce conta?! In mamaliga aburinda am infipt bucati de ceapa sparta cu pumnul. Necojita si cu miros de bordei.
Peste branza am imprastiat ulei de masline, seminte de floarea soarelui si nuci.
Putin prea binedispusi, mamaliga si tot ce era in preajma ei ne-au multumit pe deplin.

Oile ne priveau in liniste. Una dintre ele a fost curioasa sa miroasa ce mancau stapanii.
Bucatele, asa simple in esenta, le degustam acolo, pe camp, ca pe specialitati ale marilor restaurante orasenesti.

Eram nicaieri si, printre acele intinderi, soarele isi arata ultimele momente ale unei zile de mai.
Mirosul dobrogean te muta cu toate-ti starile catre bine si tihna.