Bucataria Hoinara – Mandra’i Cornelia cu bucate boieresti

May 3, 2011 by razvan voiculescu · 4 Comments

BUCATARIA HOINARA
MANDRA’I CORNELIA CU BUCATE BOIERESTI

In martie am finalizat o noua calatorie. De data aceasta, in Tara Fagarasului; sigur, pentru aceelasi motiv actual: “Bucataria Hoinara”.

Echipa a fost foarte stransa: Alina, calauza noastra fagaraseana, Dana, suportul “tehnic” si Marcela, invitata mea pentru bucatareala.
Timp de o saptamana toti patru am haladuit printre satele si cetatile “tarii” respective, pentru a gasi oameni cu ale lor povesti si locuri inedite unde puteam bucatarii. Si erau cu duiumul. Oameni, locuri… .
In satul Mandra, Cornelia este o femeie plina de viata si vorba ascutita. Nu-i tocmai tinerica dar crezul si spiritul de observatie ii sunt in plina forta.
Am intalnit-o in aceea camaruta-muzeu, unde gaseai lucruri adunate, de prin satele invecinate; un fel de mic muzeu personal.
Nu a durat mult si Marcela s-a pregatit sa inceapa o “bucatareala”; muschiuletul de porc cu mirodeniile rosiatice si ceva fructe.

Intre timp, Cornelia ne povestea despre viata ei din timpul razboiului. Care razboi? Nu era asa de important. Erau povesti frumoase, aspre si cu ceva invataminte.
La un moment dat, Marcela a disparut in bucatarie.
In scurt timp au inceput sa soseasca in valuri, valuri, miresme de carne sfredelita si rumenita.
Atunci am deschis cu totii un vin rosu. Ne aflam intr-o camaruta plina de frumuseti si ne era bine.
Cornelia a degustat cot la cot cu noi si a apreciat un vin “orasean”.
Odata bucata de carne asezata pe masa, i-a adaugat sos de ciocolata, samburi de pomegranat, felii de portocale si o serie intreaga de mirodenii despre care numai Marcela stie.
Inainte de a savura, trebuia sa imortalizez fotografic minunatia, activitate pentru care am fost privit cu animozitate.
A doua sticla de vin s-a epuizat repejor asa, ca si rabdarea prietenilor mei.
Fotografiatul nu-mi luase putin timp… .
In aceea camaruta plina de lucruri vechi si alese cu sensibilitate, Cornelia si mica noastra echipa s-a bucurat cu dejunul Marcelei si vorba Corneliei.

Filed under Articole, Homepage · Tagged with bucatar, bucataria hoinara, bucate, cornelia, fotograf, mancare, porc, vin

Bucataria hoinara – “Tigaia grea din gradina lui Nicolae Pitis”

April 25, 2011 by razvan voiculescu · 2 Comments

BUCATARIA HOINARA
TIGAIA GREA DIN GRADINA LUI NICOLAE PITIS
(foto si text: razvan voiculescu)

Odata plecati spre Tara Lapusului, l-am rugat pe Serban, prietenul meu care bucatareste, sa se gandeasca la ce va gati in tigaia mare si grea a lui Nicoae Pitis, rapsodul nostru dintre dealuri. Fusesem cu alte ocazii, la acest taran plin de talent musical si enciclopedie vie despre stabunii lui.

A ajunge la Nicolae nu este chiar usor. Locuieste intr-o casuta aprope de varful unui deal si ultimul km este practic o carare ceva mai lata, pe care o strabat numai vacile si oile.

Nicolea ne astepta langa oile lui si cu horinca pregatita. Acolo, in Tara Lapusului, mai toata lumea te intampina cu horinca, merinde si un zambet larg.

Serban s-a apucat sa pregateasca focul si sa spele ciupecile. Eu am amplasat masa, intr-o partea a curtii, langa un copac.

Serban isi fierbea intre timp pastele intr-o oala. Focul era molcom iar Pitis adusese instrumentele lui muzicale. Horinca ne inveselise putin si primele mirosuri se facusera deja simtite. Soarele ne gadile ei el, in aceea zi de ianuarie tarziu. A venit si randul tigaii pentru a rumeni putin costita, olivele, rosile mici si uscate si nelipsitul usturoi.

Tigaia gigant era greu de manuit. Serban o sprijinea cum putea, iar noi incepeam sa ne gandim deja la ce bucurie va fi cand vom ciocni primul pahar de vin si infrupta din tigaia fierbinte.

Ca sa dea un plus de veselie intanirii noastre, Nicolae a inceput sa ne cante din fuier si alte instrumente fabricate chiar de catre el. Acolo, in aceea curte de deal, sunetul muzicii lui, strabatea tot ce vedem in jur. Pitis este, in felul lui, o gazda plina de povete. Din cand in cand ne invita deasemeni, sa mai incercam din sticla de horinca cu bat de arin. Noi, la randul nostru, il imbiam sa cionim si din paharele noastre de vin, caci intre timp, bucatareala era gata si nici unul dintre noi nu mai aveam rabdare sa ne uitam la bunatatile din tigaie.

Acolo, pe masa aceea de sub pom, toti trei am golit toata tigaia. Nu stiu ca a contribuit mai mult: aerul de tara, vinul, soarele darnic, horinca, muzica lui Pitis sau bunatatile gatite.

Cel mai probabil din toate cate putin.
razvan voiculescu