Lutier venit de departe – Domnul Mascolo

razvan voiculescu — Thu, 05 Nov 2009 06:00:28 +0000

Iz cu pasiune – Domnul Mascolo

razvan voiculescu — Mon, 26 Oct 2009 06:00:56 +0000

Vedere Muzicala – Atelierul Lutierului

razvan voiculescu — Mon, 22 Jun 2009 06:00:25 +0000

Vedere Muzicala – Atelierul Lutierului.

Muzica din lemn

razvan voiculescu — Thu, 26 Mar 2009 07:00:13 +0000

Muzica din lemn.

Balada colilie – violonist rrom

razvan voiculescu — Fri, 20 Mar 2009 07:00:21 +0000

Balada colilie – violonist rrom (sat Cetate).

Calendarul anului – Intermezzo

razvan voiculescu — Sun, 15 Feb 2009 07:00:31 +0000

Din ciclul emisiunii “Calendarul anului” – Intermezzo

Activitate rara – Signor Mascolo, lutier

razvan voiculescu — Tue, 10 Feb 2009 07:00:49 +0000

Activitate rara – Signor Mascolo, lutier.

Domnul Santino Mascolo, sibianul

razvan voiculescu — Wed, 26 Nov 2008 18:40:55 +0000

La ultima mea vizita la Sibiu, cu putin inainte de a finaliza albumul de fotografie despre acest oras, hotarasem sa mai vizitez o data strazile. Pietruite si inclinate, fara nici un metru patrat de suprafata plana, cu sarmul lor ascuns, slefuit.
Ma plimbam pe trotuarele inguste, numaram pietrele de pavaj. Ma jucam.
In panta unei uliti am zarit un magazin mai aparte. Ferestrele erau ticsite cu viori si violoncele in diverse faze de lucru. Lemnul inca nevopsit, nefinisat, imi placea.
Eram curios. Din respect fata de ceea ce banuiam ca se intampla pe cealalta parte a usii, nu am intrat. Am batut. Peste cateva clipe cineva mi-a deschis. O privire directa si calda. Mimica domnului din usa nu ma lasa sa inteleg daca deranjam sau eram binevenit. M-am scuzat, am explicat ca vroiam sa vad cum se naste o vioara, sa miros lemnul. Doar cateva momente.
« Cateva momente » s-au transformat in 2 ore.
Domnul Mascolo este un lutier. La a IV-a generatie.
« De ce la Sibiu? ». « Pentru ca Italia a devenit prea moderna pentru mine », mi-a raspuns. Masini, motociclete, miscarea aglomerata a strazii… Cu toate astea, nu-si dorea sa renunte la oras.
La inceputul anilor “90” a descoperit Sibiul si a hotarat sa mute aici. Si-a adus cu el atelierul, mobila, lucrurile personale, totul.
Acum lucreaza, in technica traditionala, doar cateva viori pe an.
Traieste retras, dar se bucura cand cineva ii calca pragul si priveste cu nesat la tot ce este in acel atelier. Nu exista scule electrice, nimic automat. Milimetru cu milimetru de lemn brut, clei, corzi, vopsea si sute de ore de munca. Mai reconditioneaza viori vechi si cateodata ii ajuta pe cei care nu-si pot permite o reparatie de calitate.
I-am vorbit despre viitorul meu album si i-am cerut consimtamatul de a-l avea in paginile lui.
Cateva portrete, cateva imagini in micul colt de atelier si domnul Mascolo devenise singurul personaj din albumul meu.
Singur, printre ziduri, case si strazi vechi.

blog fotografii » vioara